Ce Este Cercetarea: Definiție și 8 Caracteristici Esențiale

By Dr. Leonard Cucosro
Metode de CercetareStatistică

Cercetarea formează fundația cunoașterii umane și a progresului științific. Fie că ești student la începutul călătoriei tale academice sau profesionist care dorește să înțeleagă fundamentele cercetării, înțelegerea a ceea ce înseamnă cu adevărat cercetarea și caracteristicile sale esențiale este critică pentru desfășurarea investigațiilor semnificative.

Acest ghid oferă o explicație cuprinzătoare a cercetării, de la definiția sa centrală la cele opt caracteristici cheie care disting investigația științifică riguroasă de observarea ocazională.

Ce Este Cercetarea? Definiție

Cercetarea este investigația sistematică întreprinsă pentru a descoperi cunoștințe noi, valida teorii existente sau rezolva probleme specifice folosind metodologii structurate și dovezi empirice.

În esența sa, cercetarea implică:

  1. Formularea întrebărilor specifice despre fenomene, comportamente sau relații
  2. Colectarea datelor prin observație, experimentare sau analiză
  3. Analizarea informațiilor folosind metode și cadre adecvate
  4. Tragerea concluziilor bazate pe dovezi mai degrabă decât pe presupuneri
  5. Contribuirea la cunoaștere prin împărtășirea descoperirilor cu comunitatea academică sau profesională

Cercetarea nu este pur și simplu adunarea de informații sau citirea despre un subiect. Cercetarea adevărată necesită o abordare metodică, gândire critică și aderarea la principii științifice care asigură că descoperirile sunt fiabile, valide și replicabile.

Definiția Cercetării de către Academicieni

Numeroși academicieni au definit cercetarea din perspective diferite, fiecare subliniind aspecte particulare ale procesului de cercetare:

Creswell (2014) definește cercetarea ca "un proces de pași folosiți pentru a colecta și analiza informații pentru a ne crește înțelegerea asupra unui subiect sau problemă."

Kothari (2004) descrie cercetarea ca "o căutare științifică și sistematică a informațiilor pertinente pe un subiect specific."

Leedy și Ormrod (2015) caracterizează cercetarea ca "un proces sistematic de colectare, analizare și interpretare a informațiilor pentru a ne crește înțelegerea asupra unui fenomen despre care suntem interesați sau preocupați."

Burns și Grove (2003) definesc cercetarea ca "o investigație sistematică care utilizează metode disciplinate pentru a răspunde la întrebări sau rezolva probleme."

Aceste definiții împart elemente comune: sistematicitate, metodologie, descoperire și contribuție la cunoaștere. Cercetarea nu este niciodată aleatorie sau neglijentă, ci urmează procese structurate concepute pentru a produce rezultate de încredere.

8 Caracteristici Esențiale ale Cercetării

Înțelegerea caracteristicilor fundamentale ale cercetării ajută la distingerea investigației științifice riguroase de investigația ocazională sau concluziile bazate pe opinie.

1. Sistematică și Structurată

Cercetarea urmează un proces logic, organizat de la început până la sfârșit. Cercetătorii își planifică investigațiile cu atenție, definind obiective clare, selectând metodologii adecvate și urmând protocoale stabilite.

De ce contează acest lucru: Colectarea aleatorie sau dezorganizată a datelor produce rezultate nesigure. Abordările sistematice asigură că descoperirile se bazează pe investigație cuprinzătoare mai degrabă decât pe dovezi selectate arbitrar.

Exemplu: Un studiu care examinează performanța studenților nu observă pur și simplu săli de clasă aleatorii. În schimb, cercetătorii dezvoltă un plan de eșantionare, standardizează protocoale de observație, controlează variabilele confuzive și urmează programe predeterminate de colectare a datelor.

2. Bazată pe Dovezi Empirice

Cercetarea se bazează pe date observabile, măsurabile mai degrabă decât pe opinii personale, credințe sau presupuneri. Dovezile empirice pot fi colectate prin observație directă, experimentare, sondaje sau analiza datelor existente.

De ce contează acest lucru: Fundamentele empirice fac cercetarea obiectivă și verificabilă. Alți cercetători pot examina aceleași dovezi și evalua dacă concluziile sunt justificate.

Exemplu: Un cercetător care studiază eficacitatea unei metode de predare colectează scoruri la teste, înregistrări de prezență și feedback de la studenți mai degrabă decât să se bazeze exclusiv pe impresia profesorului că "studenții par să învețe mai bine."

3. Replicabilă și Verificabilă

Cercetarea bună oferă suficiente detalii metodologice astfel încât alți cercetători să poată repeta studiul și verifica descoperirile. Replicabilitatea este esențială pentru stabilirea credibilității științifice.

De ce contează acest lucru: Studiile individuale pot produce rezultate anormale din cauza întâmplării, erorilor de măsurare sau circumstanțelor unice. Replicarea confirmă că descoperirile sunt robuste și generalizabile.

Exemplu: Un cercetător medical care descoperă un nou tratament documentează fiecare aspect al procedurii (dozaj, cronometrare, criterii de selecție a pacienților, metode de măsurare) astfel încât alți cercetători să poată testa dacă tratamentul funcționează în mod consecvent în diferite populații și contexte.

4. Obiectivă și Imparțială

Cercetarea își propune să descopere adevărul mai degrabă decât să confirme credințe preexistente. Cercetătorii trebuie să proiecteze studii care minimizează prejudecățile și interpretează rezultatele bazate pe dovezi mai degrabă decât pe preferințe.

De ce contează acest lucru: Prejudecata de confirmare și interpretarea subiectivă subminează credibilitatea cercetării. Obiectivitatea asigură că descoperirile reflectă realitatea mai degrabă decât așteptările cercetătorului.

Exemplu: O companie farmaceutică care testează un nou medicament folosește proceduri dublu-orb în care nici pacienții, nici administratorii nu știu cine primește medicamentul real versus placebo, prevenind prejudecata inconștientă să influențeze rezultatele.

5. Logică și Analitică

Cercetarea aplică raționament și gândire critică pentru a interpreta datele și trage concluzii. Analiza logică examinează modele, relații și implicații în mod sistematic.

De ce contează acest lucru: Datele singure nu creează cunoaștere. Analiza logică transformă informațiile brute în perspective semnificative care avansează înțelegerea.

Exemplu: Un sociolog care studiază ratele sărăciei nu raportează pur și simplu că sărăcia a crescut cu 5% într-o regiune. Analiza logică examinează factori contribuitori (șomaj, niveluri de educație, schimbări de politici), corelații cu alți indicatori sociali și mecanisme cauzale potențiale.

6. Construită pe Cunoștințe Anterioare

Cercetarea nu are loc în izolare. Fiecare studiu se construiește pe teorii existente, descoperiri anterioare și metodologii stabilite. Revizuirile literaturii demonstrează înțelegerea domeniului și poziționează noua cercetare în peisajul mai larg al cunoașterii.

De ce contează acest lucru: Ignorarea cercetării anterioare irosește resurse prin duplicarea muncii existente sau prin eșecul de a aplica perspective stabilite. Construirea pe cunoștințe anterioare accelerează progresul științific.

Exemplu: Un cercetător care investighează efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii începe prin revizuirea deceniilor de știință climatică, cercetare agricolă și studii ecosistemice pentru a identifica lacune în cunoaștere și a rafina întrebările de cercetare.

7. Generalizabilă Când Este Adecvat

În timp ce nu toată cercetarea vizează generalizarea largă, studiile ar trebui să articuleze clar domeniul de aplicare al descoperirilor lor și populațiile sau contextele la care se aplică rezultatele.

De ce contează acest lucru: Suprageneralizarea din date limitate duce la concluzii false. Generalizarea adecvată ajută practicienii și factorii de decizie să aplice corect descoperirile cercetării.

Exemplu: Un studiu despre eficacitatea învățării online realizat cu studenți universitari din Statele Unite nu ar trebui să pretindă că descoperirile se aplică universal la toate vârstele, nivelurile educaționale și contextele culturale fără dovezi suplimentare.

8. Ciclică și Progresivă

Cercetarea generează întrebări noi chiar în timp ce răspunde la cele existente. Fiecare studiu finalizat dezvăluie adesea lacune în cunoaștere, sugerează ipoteze noi sau deschide zone neexplorate pentru investigație.

De ce contează acest lucru: Cunoașterea științifică crește prin cicluri iterative de investigație. Răspunsurile de astăzi devin întrebările de mâine, conducând la avansare continuă.

Exemplu: Cercetarea care stabilește că exercițiul îmbunătățește sănătatea mintală generează întrebări noi: Ce tipuri de exerciții sunt cele mai eficiente? Care sunt durata și intensitatea optime? Efectele variază în funcție de vârstă, nivelul de fitness sau afecțiunea de sănătate mintală?

Tipuri de Cercetare

Cercetarea poate fi categorizată în mai multe moduri pe baza scopului, metodologiei și abordării:

Pe Bază de Scop

Cercetare Fundamentală: Caută să extindă cunoștințele fundamentale fără aplicație practică imediată. Se concentrează pe înțelegerea teoriilor, principiilor și legilor naturale.

Cercetare Aplicată: Abordează probleme practice specifice sau dezvoltă soluții pentru provocări din lumea reală.

Cercetare-Acțiune: Realizată de practicieni pentru a-și îmbunătăți propriile practici, adesea în contexte educaționale sau organizaționale.

Pe Bază de Metodologie

Cercetare Cantitativă: Colectează date numerice și folosește analiza statistică pentru a testa ipoteze și identifica modele.

Cercetare Calitativă: Explorează semnificații, experiențe și perspective prin interviuri, observații și analiză textuală.

Cercetare cu Metode Mixte: Combină abordări cantitative și calitative pentru a oferi înțelegere cuprinzătoare.

Pe Bază de Orizont Temporal

Cercetare Transversală: Colectează date la un singur moment în timp pentru a examina condițiile sau relațiile actuale.

Cercetare Longitudinală: Colectează date în multiple momente temporale pentru a urmări schimbările și identifica tendințe de-a lungul timpului.

Caracteristicile Cercetării Bune vs. Cercetării Slabe

Înțelegerea a ceea ce distinge cercetarea de calitate de investigațiile inadecvate ajută cercetătorii să proiecteze studii mai bune și consumatorii să evalueze credibilitatea cercetării.

Caracteristici ale Cercetării Bune:

  1. Contribuție originală: Adaugă cunoștințe sau perspective noi domeniului
  2. Metodologie riguroasă: Folosește metode de cercetare adecvate, bine executate
  3. Proces transparent: Documentează metodele, limitările și luarea deciziilor în mod clar
  4. Conduită etică: Respectă participanții, menține integritatea și urmează liniile directoare etice
  5. Concluzii semnificative: Trage concluzii justificate susținute de dovezi
  6. Revizuire inter pares: Se supune evaluării și criticii experților
  7. Reproductibilă: Oferă suficiente detalii pentru replicare
  8. Relevantă: Abordează întrebări semnificative cu importanță practică sau teoretică

Caracteristici ale Cercetării Slabe:

  1. Lipsă de originalitate: Duplică munca existentă fără a adăuga valoare
  2. Defecte metodologice: Folosește metode inadecvate, eșantioane insuficiente sau măsurători defectuoase
  3. Interpretare părtinitoare: Selectează date arbitrar sau interpretează rezultatele pentru a confirma credințe preexistente
  4. Documentare incompletă: Omite detalii metodologice critice
  5. Încălcări etice: Dăunează participanților, fabrică date sau plagiază
  6. Concluzii nesusținute: Face afirmații care depășesc dovezile
  7. Nereplicabilă: Lipsește de detalii suficiente pentru verificare
  8. Focus trivial: Abordează întrebări neimportante fără semnificație mai largă

Procesul de Cercetare: Pași Esențiali

În timp ce pașii specifici variază în funcție de disciplină și metodologie, majoritatea cercetărilor urmează acest proces general (similar cu metoda științifică):

1. Identificarea Problemei de Cercetare

Definește o întrebare sau problemă clară, focalizată care merită investigată. Întrebările bune de cercetare sunt specifice, răspundibile și semnificative.

2. Revizuirea Literaturii Existente

Examinează cercetările anterioare pentru a înțelege ce este deja cunoscut, identifică lacune și rafinează abordarea ta de cercetare.

3. Formularea Ipotezelor sau Obiectivelor

Dezvoltă ipoteze testabile (în cercetarea cantitativă) sau obiective clare (în cercetarea calitativă) care ghidează investigația.

4. Proiectarea Metodologiei de Cercetare

Selectează metode adecvate pentru colectarea și analiza datelor. Alege designul studiului, strategia de eșantionare, instrumentele de măsurare și tehnicile analitice.

5. Colectarea Datelor

Adună informații în mod sistematic conform designului tău de cercetare. Menține consistența, acuratețea și standardele etice pe parcursul colectării datelor.

6. Analiza Datelor

Aplică metode analitice adecvate pentru a identifica modele, testa ipoteze sau dezvolta teorii. Folosește tehnici statistice pentru datele cantitative sau analiză tematică pentru datele calitative.

7. Interpretarea Rezultatelor

Examinează ce înseamnă descoperirile în raport cu întrebarea ta de cercetare și cunoștințele existente. Consideră explicații alternative și recunoaște limitările.

8. Comunicarea Descoperirilor

Împărtășește rezultatele prin publicații, prezentări sau rapoarte. Contribuie la baza de cunoștințe mai largă și permite altora să construiască pe munca ta.

De Ce Contează Cercetarea

Cercetarea conduce progresul în toate domeniile efortului uman:

Avansare științifică: Cercetarea extinde înțelegerea fenomenelor naturale, conducând la inovație tehnologică și calitate îmbunătățită a vieții.

Practică bazată pe dovezi: Profesioniștii în medicină, educație, afaceri și politici publice se bazează pe cercetare pentru a lua decizii informate mai degrabă decât să acționeze pe baza intuiției sau tradiției.

Îmbunătățire socială: Cercetarea identifică probleme sociale, evaluează intervenții și ghidează dezvoltarea politicilor pentru a aborda provocările societale.

Dezvoltare economică: Cercetarea și dezvoltarea creează produse, servicii și industrii noi care alimentează creșterea economică.

Gândire critică: Implicarea cu cercetarea dezvoltă abilități analitice, scepticism față de afirmații nesusținute și apreciere pentru raționamentul bazat pe dovezi.

Provocări Comune în Cercetare

Cercetătorii întâlnesc frecvent obstacole care trebuie abordate pentru investigații de succes:

Resurse limitate: Constrângerile de timp, finanțare și acces necesită adesea compromisuri în domeniul de aplicare sau metodologia studiului.

Dificultăți de eșantionare: Recrutarea de eșantioane reprezentative sau accesarea populațiilor greu accesibile provocează generalizabilitatea.

Provocări de măsurare: Operaționalizarea conceptelor abstracte în variabile măsurabile necesită gândire atentă și validare.

Considerații etice: Echilibrarea obiectivelor de cercetare cu bunăstarea participanților, intimitatea și consimțământul informat necesită atenție constantă.

Prejudecată și obiectivitate: Menținerea obiectivității în ciuda credințelor personale, presiunilor de finanțare sau incitamentelor de carieră necesită vigilență și transparență.

Complexitate: Fenomenele sociale, biologice și fizice implică numeroși factori care interacționează, complicând inferența cauzală.

Cercetarea este investigația sistematică pentru a descoperi cunoștințe noi, valida teorii existente sau rezolva probleme folosind metode structurate și dovezi empirice. În termeni cei mai simpli, cercetarea este procesul de a pune o întrebare specifică, colecta date relevante, analiza informații în mod obiectiv și trage concluzii bazate pe dovezi care contribuie la înțelegerea noastră asupra lumii.
Cele 8 caracteristici esențiale ale cercetării sunt: (1) sistematică și structurată, urmând procese logice mai degrabă decât investigație aleatorie, (2) bazată pe dovezi empirice din date observabile, (3) replicabilă și verificabilă de alți cercetători, (4) obiectivă și imparțială în design și interpretare, (5) logică și analitică în raționament, (6) construită pe cunoștințe anterioare prin revizuirea literaturii, (7) generalizabilă când este adecvat la populații sau contexte relevante, și (8) ciclică și progresivă, generând întrebări noi pe măsură ce răspunde la cele existente.
Cercetarea diferă de adunarea de informații în mai multe moduri critice. Cercetarea urmează metodologii sistematice cu obiective clar definite, folosește metode riguroase de colectare și analiză a datelor, aplică gândire critică pentru a interpreta descoperirile și contribuie cunoștințe noi unui domeniu. Simpla adunare de informații implică colectarea faptelor sau datelor fără metodologie sistematică, analiză sau contribuție la înțelegerea mai largă. Cercetarea este metodică, analitică și generativă, în timp ce adunarea de informații este adesea descriptivă și compilatorie fără a avansa cunoașterea.
Cinci definiții academice ale cercetării includ: (1) Creswell: un proces de pași folosiți pentru a colecta și analiza informații pentru a crește înțelegerea, (2) Kothari: o căutare științifică și sistematică a informațiilor pertinente pe un subiect specific, (3) Leedy și Ormrod: un proces sistematic de colectare, analizare și interpretare a informațiilor pentru a crește înțelegerea, (4) Burns și Grove: o investigație sistematică folosind metode disciplinate pentru a răspunde la întrebări sau rezolva probleme, și (5) definiția generală: investigația sistematică pentru a descoperi cunoștințe noi sau valida teorii existente folosind dovezi empirice și metodologii structurate.
Cercetarea este sistematică deoarece urmează procese organizate, logice de la început până la sfârșit. Aceasta include definirea clară a întrebărilor de cercetare, selectarea metodologiilor adecvate, urmarea protocoalelor stabilite pentru colectarea datelor, aplicarea tehnicilor analitice consistente și documentarea temeinică a procedurilor. Cercetarea sistematică planifică investigațiile cu atenție mai degrabă decât să colecteze date la întâmplare, folosește instrumente și proceduri standardizate, menține consistența pe parcursul studiului și urmează secvențe logice de la identificarea problemei până la concluzie. Această sistematicitate asigură că descoperirile se bazează pe investigație cuprinzătoare mai degrabă decât pe observație selectivă.
Replicabilitatea este crucială deoarece permite verificarea independentă a descoperirilor și stabilește credibilitatea științifică. Studiile individuale pot produce rezultate anormale din cauza întâmplării, erorii de măsurare, variației eșantionului sau circumstanțelor unice. Când alți cercetători pot replica un studiu și obține descoperiri similare, acest lucru confirmă că rezultatele sunt robuste, fiabile și nu artefacte ale condițiilor specifice studiului original. Replicabilitatea necesită documentare temeinică a metodelor, inclusiv descrieri detaliate ale procedurilor, instrumentelor, eșantionării și tehnicilor de analiză. Fără replicabilitate, descoperirile cercetării nu pot fi considerate cunoștințe generalizabile de încredere.
Cercetarea fundamentală caută să extindă cunoștințele și înțelegerea fundamentală fără aplicație practică imediată. Se concentrează pe teorii, principii și legi naturale, condusă de curiozitate și dorința de a înțelege cum funcționează lucrurile. Cercetarea aplicată abordează probleme practice specifice sau dezvoltă soluții pentru provocări din lumea reală. Își propune să rezolve probleme imediate, să îmbunătățească practicile sau să creeze produse și servicii utile. De exemplu, cercetarea fundamentală ar putea investiga cum se divid celulele (proces biologic fundamental), în timp ce cercetarea aplicată dezvoltă tratamente pentru cancer pe baza acelei înțelegeri. Ambele sunt valoroase: cercetarea fundamentală creează cunoștințe fundamentale pe care cercetarea aplicată le utilizează ulterior.
Cercetarea de calitate bună demonstrează mai mulți indicatori: (1) contribuție originală la cunoaștere mai degrabă decât duplicarea muncii existente, (2) metodologie riguroasă folosind metode adecvate, bine executate, (3) documentare transparentă a procedurilor, limitărilor și deciziilor, (4) conduită etică respectând participanții și menținând integritatea, (5) concluzii semnificative susținute de dovezi, (6) revizuire inter pares de către experți în domeniu, (7) reproductibilitate prin detalii metodologice suficiente, și (8) relevanță abordând întrebări semnificative. Cercetarea de calitate recunoaște, de asemenea, limitările în mod onest, consideră explicații alternative și trage concluzii proporționale cu dovezile mai degrabă decât să suprageneralizeze din date limitate.

Concluzie

Cercetarea este investigația sistematică care conduce cunoașterea umană înainte. Prin metodologii structurate, dovezi empirice și analiză riguroasă, cercetarea transformă întrebările în răspunsuri și observațiile în înțelegere.

Cele opt caracteristici esențiale ale cercetării (structură sistematică, fundament empiric, replicabilitate, obiectivitate, analiză logică, conexiune cu cunoștințe anterioare, generalizare adecvată și progresie ciclică) disting investigația științifică de observarea ocazională sau concluziile bazate pe opinie. Înțelegerea acestor caracteristici ajută cercetătorii să proiecteze studii mai bune și permite tuturor să evalueze credibilitatea afirmațiilor de cercetare pe care le întâlnesc.

Fie că desfășori cercetare fundamentală pentru a extinde cunoștințele de bază sau cercetare aplicată pentru a rezolva probleme practice, aderarea la aceste caracteristici centrale asigură că investigațiile contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră colectivă. Pe măsură ce te implici cu cercetarea, fie ca creator sau consumator, amintește-ți că cercetarea de calitate este sistematică, bazată pe dovezi și transparentă în metodele și concluziile sale.

Referințe

Burns, N., & Grove, S. K. (2003). Understanding Nursing Research (a 3-a ediție). Saunders.

Creswell, J. W. (2014). Research Design: Qualitative, Quantitative, and Mixed Methods Approaches (a 4-a ediție). SAGE Publications.

Kothari, C. R. (2004). Research Methodology: Methods and Techniques (a 2-a ediție). New Age International.

Leedy, P. D., & Ormrod, J. E. (2015). Practical Research: Planning and Design (a 11-a ediție). Pearson.